DUȘMÁNCĂ, dușmance, s. f. Dușmană. – Dușman + suf. -că. (Sursa: DEX '98 )
dușmáncă s. f., g.-d. art. dușmáncei; pl. dușmánce (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dușmancă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dușmancă dușmanca
plural dușmance dușmancele
genitiv-dativ singular dușmance dușmancei
plural dușmance dușmancelor
vocativ singular dușmancă, dușmanco
plural dușmancelor