DĂDÁCĂ, dădace, s. f. Femeie angajată pentru creșterea și îngrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dădaca = a-și asuma rolul de a asista, de a îndruma și de a îngriji pe cineva, în special pe un copil. – Din ngr. dadá, tc. dad (influențat de neneacă, babacă, duducă etc.). (Sursa: DEX '98 )

DĂDÁCĂ ~ce f. Femeie angajată într-o casă sau într-o instituție preșcolară pentru a îngriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grijă exagerată față de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a copleși pe cineva cu povețe. /<ngr. dada, turc. dadi (Sursa: NODEX )

DĂDÁCĂ s. v. doică. (Sursa: Sinonime )

dădácă s. f., g.-d. art. dădácei; pl. dădáce (Sursa: Ortografic )

dădácă f. pl. e (ngr. turc. dadá, id., cu suf. -că, ca și’n duducă, neneacă, babacă. V. dadă). Bonă, guvernantă, îngrijitoare de copiĭ. – În est dadacă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
dădacă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăda dădaca
plural dădace dădacele
genitiv-dativ singular dădace dădacei
plural dădace dădacelor
vocativ singular dădacă, dădaco
plural dădacelor