Actualizat conform DOOM3
Caută: |
DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Prez. ind. și: dắinui] – Din scr. danovati. (Sursa: DEX '98 ) DĂINUÍ vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cât va ~ lumea și pământul.) 2. v. menține. (Sursa: Sinonime ) DĂINUÍ vb. v. exista, fi, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime ) A dăinui ≠ a dispera, a pieri (Sursa: Antonime ) dăinuí vb. (sil. dăi-), ind. prez. 1 sg. dăinuiésc / dăinui, imperf. 3 sg. dăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăinuiáscă / dăinuie (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată |