DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

DĂRĂCITÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

DĂRĂCITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

DĂRĂCITÓR s. v. darac. (Sursa: Sinonime )

dărăcitoáre s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre (Sursa: Ortografic )

dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri (Sursa: Ortografic )

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre (Sursa: Ortografic )