|
ECARISÁRE s. f. Acțiunea de a ecarisa (1) și rezultatul ei; operație manuală de tăiere și de fasonare a buștenilor pentru a se obține diferite piese de lemn prismatice (grinzi, traverse etc.) – V. ecarisa. (Sursa: DEX '98 )
ECARISÁRE s.f. Acțiunea de a ecarisa; ecarisaj. ♦ Tăiere a buștenilor în piese de lemn prismatice. [< ecarisa]. (Sursa: DN )
ecarisáre s. f., g.-d. art. ecarisării (Sursa: Ortografic )
| ecarisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ecarisa | ecarisare | ecarisat | ecarisând | singular | plural | | ecarisează | ecarisați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ecarisez | (să) ecarisez | ecarisam | ecarisai | ecarisasem | | a II-a (tu) | ecarisezi | (să) ecarisezi | ecarisai | ecarisași | ecarisaseși | | a III-a (el, ea) | ecarisează | (să) ecariseze | ecarisa | ecarisă | ecarisase | | plural | I (noi) | ecarisăm | (să) ecarisăm | ecarisam | ecarisarăm | ecarisaserăm, ecarisasem* | | a II-a (voi) | ecarisați | (să) ecarisați | ecarisați | ecarisarăți | ecarisaserăți, ecarisaseți* | | a III-a (ei, ele) | ecarisează | (să) ecariseze | ecarisau | ecarisară | ecarisaseră | * Formă nerecomandată | ecarisare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ecarisare | ecarisarea | | plural | ecarisări | ecarisările | | genitiv-dativ | singular | ecarisări | ecarisării | | plural | ecarisări | ecarisărilor | | vocativ | singular | ecarisare, ecarisareo | | plural | ecarisărilor | |