|
ECHIVALÁRE, echivalări, s. f. 1. Acțiunea de a echivala. 2. Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. – V. echivala. (Sursa: DEX '98 )
ECHIVALÁRE s.f. Acțiunea de a echivala. ♦ Recunoaștere a valabilității unor studii, examene sau diplome obținute în cadrul unei școli de alt tip sau în străinătate. [< echivala]. (Sursa: DN )
echivaláre s. f., g.-d. art. echivalării; pl. echivalări (Sursa: Ortografic )
| echivala verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) echivala | echivalare | echivalat | echivalând | singular | plural | | echivalează | echivalați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | echivalez | (să) echivalez | echivalam | echivalai | echivalasem | | a II-a (tu) | echivalezi | (să) echivalezi | echivalai | echivalași | echivalaseși | | a III-a (el, ea) | echivalează | (să) echivaleze | echivala | echivală | echivalase | | plural | I (noi) | echivalăm | (să) echivalăm | echivalam | echivalarăm | echivalaserăm, echivalasem* | | a II-a (voi) | echivalați | (să) echivalați | echivalați | echivalarăți | echivalaserăți, echivalaseți* | | a III-a (ei, ele) | echivalează | (să) echivaleze | echivalau | echivalară | echivalaseră | * Formă nerecomandată | echivalare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | echivalare | echivalarea | | plural | echivalări | echivalările | | genitiv-dativ | singular | echivalări | echivalării | | plural | echivalări | echivalărilor | | vocativ | singular | echivalare, echivalareo | | plural | echivalărilor | |