|
ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer]. (Sursa: DN )
ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer) (Sursa: MDN )
echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce (Sursa: Ortografic )
| echivoc (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | echivoc | echivocul | echivocă | echivoca | | plural | echivoci | echivocii | echivoce | echivocele | | genitiv-dativ | singular | echivoc | echivocului | echivoce | echivocei | | plural | echivoci | echivocilor | echivoce | echivocelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | echivoca verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) echivoca | echivocare | echivocat | echivocând | singular | plural | | echivocă | echivocați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | echivoc | (să) echivoc | echivocam | echivocai | echivocasem | | a II-a (tu) | echivoci | (să) echivoci | echivocai | echivocași | echivocaseși | | a III-a (el, ea) | echivocă | (să) echivoce | echivoca | echivocă | echivocase | | plural | I (noi) | echivocăm | (să) echivocăm | echivocam | echivocarăm | echivocaserăm, echivocasem* | | a II-a (voi) | echivocați | (să) echivocați | echivocați | echivocarăți | echivocaserăți, echivocaseți* | | a III-a (ei, ele) | echivocă | (să) echivoce | echivocau | echivocară | echivocaseră | * Formă nerecomandată
|