ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer]. (Sursa: DN )
ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer) (Sursa: MDN )
echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce (Sursa: Ortografic )
echivoc (adj.) adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | echivoc | echivocul | echivocă | echivoca | plural | echivoci | echivocii | echivoce | echivocele | genitiv-dativ | singular | echivoc | echivocului | echivoce | echivocei | plural | echivoci | echivocilor | echivoce | echivocelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | echivoca verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) echivoca | echivocare | echivocat | echivocând | singular | plural | echivocă | echivocați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | echivoc | (să) echivoc | echivocam | echivocai | echivocasem | a II-a (tu) | echivoci | (să) echivoci | echivocai | echivocași | echivocaseși | a III-a (el, ea) | echivocă | (să) echivoce | echivoca | echivocă | echivocase | plural | I (noi) | echivocăm | (să) echivocăm | echivocam | echivocarăm | echivocaserăm, echivocasem* | a II-a (voi) | echivocați | (să) echivocați | echivocați | echivocarăți | echivocaserăți, echivocaseți* | a III-a (ei, ele) | echivocă | (să) echivoce | echivocau | echivocară | echivocaseră | * Formă nerecomandată
|