ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer]. (Sursa: DN )

ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer) (Sursa: MDN )

echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
echivoc (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echivoc echivocul echivo echivoca
plural echivoci echivocii echivoce echivocele
genitiv-dativ singular echivoc echivocului echivoce echivocei
plural echivoci echivocilor echivoce echivocelor
vocativ singular
plural

echivoca   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echivoca echivocare echivocat echivocând singular plural
echivo echivocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echivoc (să) echivoc echivocam echivocai echivocasem
a II-a (tu) echivoci (să) echivoci echivocai echivocași echivocaseși
a III-a (el, ea) echivo (să) echivoce echivoca echivocă echivocase
plural I (noi) echivocăm (să) echivocăm echivocam echivocarăm echivocaserăm, echivocasem*
a II-a (voi) echivocați (să) echivocați echivocați echivocarăți echivocaserăți, echivocaseți*
a III-a (ei, ele) echivo (să) echivoce echivocau echivoca echivocaseră
* Formă nerecomandată