|  
				
				
 ECHIVOCÁ vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. [< fr. équivoquer]. (Sursa: DN )   
ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri.  (< fr. équivoquer) (Sursa: MDN )   
echivocá vb., ind. prez. 1 sg. echivóc, 3 sg. și pl. echivócă; conj. prez. 3 sg. și pl. echivóce (Sursa: Ortografic )   
  |  echivoc (adj.)   adjectiv  |  masculin |  feminin |     | nearticulat |  articulat |  nearticulat |  articulat |     | nominativ-acuzativ |  singular |   echivoc  |   echivocul  |   echivocă  |   echivoca  |     | plural |   echivoci  |   echivocii  |   echivoce  |   echivocele  |     | genitiv-dativ |  singular |   echivoc  |   echivocului  |   echivoce  |   echivocei  |     | plural |   echivoci  |   echivocilor  |   echivoce  |   echivocelor  |     | vocativ |  singular |   —  |   —  |     | plural |   —  |   —  |       |  echivoca   verb  |  infinitiv |  infinitiv lung |  participiu |  gerunziu |  imperativ pers. a II-a |     |  (a) echivoca  |   echivocare  |   echivocat  |   echivocând  |  singular |  plural |     |  echivocă  |   echivocați  |      |     | numărul |  persoana |  prezent |  conjunctiv prezent |  imperfect |  perfect simplu |  mai mult ca perfect |     | singular |  I (eu) |   echivoc  |   (să) echivoc  |   echivocam  |   echivocai  |   echivocasem  |     | a II-a (tu) |   echivoci  |   (să) echivoci  |   echivocai  |   echivocași  |   echivocaseși  |     | a III-a (el, ea) |   echivocă  |   (să) echivoce  |   echivoca  |   echivocă  |   echivocase  |     | plural |  I (noi) |   echivocăm  |   (să) echivocăm  |   echivocam  |   echivocarăm  |   echivocaserăm, echivocasem*  |     | a II-a (voi) |   echivocați  |   (să) echivocați  |   echivocați  |   echivocarăți  |   echivocaserăți, echivocaseți*  |     | a III-a (ei, ele) |   echivocă  |   (să) echivoce  |   echivocau  |   echivocară  |   echivocaseră  |      * Formă nerecomandată  			
			 |