|
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser. (Sursa: DEX '98 )
A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser (Sursa: NODEX )
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. (Sursa: DN )
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser) (Sursa: MDN )
ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză (Sursa: Ortografic )
| ecluza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ecluza | ecluzare | ecluzat | ecluzând | singular | plural | | ecluzează | ecluzați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ecluzez | (să) ecluzez | ecluzam | ecluzai | ecluzasem | | a II-a (tu) | ecluzezi | (să) ecluzezi | ecluzai | ecluzași | ecluzaseși | | a III-a (el, ea) | ecluzează | (să) ecluzeze | ecluza | ecluză | ecluzase | | plural | I (noi) | ecluzăm | (să) ecluzăm | ecluzam | ecluzarăm | ecluzaserăm, ecluzasem* | | a II-a (voi) | ecluzați | (să) ecluzați | ecluzați | ecluzarăți | ecluzaserăți, ecluzaseți* | | a III-a (ei, ele) | ecluzează | (să) ecluzeze | ecluzau | ecluzară | ecluzaseră | * Formă nerecomandată | ecluză substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ecluză | ecluza | | plural | ecluze | ecluzele | | genitiv-dativ | singular | ecluze | ecluzei | | plural | ecluze | ecluzelor | | vocativ | singular | ecluză, ecluzo | | plural | ecluzelor | |