EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare. (Sursa: DEX '98 )

A EFECTUÁ ~éz tranz. 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare (Sursa: NODEX )

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer]. (Sursa: DN )

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare) (Sursa: MDN )

EFECTUÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-și) executa, a(-și) face, a(-și) îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.) (Sursa: Sinonime )

efectuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectuéz, 3 sg. și pl. efectueáză, 1 pl. efectuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. efectuéze (sil. -tu-e-); ger. efectuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )