|
EGALÁT, -Ă, egalați, -te, adj. Făcut sau devenit egal; nivelat; uniformizat. – V. egala. (Sursa: DEX '98 )
| egala verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) egala | egalare | egalat | egalând | singular | plural | | egalează | egalați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | egalez | (să) egalez | egalam | egalai | egalasem | | a II-a (tu) | egalezi | (să) egalezi | egalai | egalași | egalaseși | | a III-a (el, ea) | egalează | (să) egaleze | egala | egală | egalase | | plural | I (noi) | egalăm | (să) egalăm | egalam | egalarăm | egalaserăm, egalasem* | | a II-a (voi) | egalați | (să) egalați | egalați | egalarăți | egalaserăți, egalaseți* | | a III-a (ei, ele) | egalează | (să) egaleze | egalau | egalară | egalaseră | * Formă nerecomandată | egalat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | egalat | egalatul | egalată | egalata | | plural | egalați | egalații | egalate | egalatele | | genitiv-dativ | singular | egalat | egalatului | egalate | egalatei | | plural | egalați | egalaților | egalate | egalatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |