|
EMÉRS ~să (~și, ~se) (despre plante) Care are organele dezvoltate la suprafața apei. /<germ. emers (Sursa: NODEX )
EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers]. (Sursa: DN )
EMÉRS, -Ă adj. 1. care iese la suprafața apei. 2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafața unui organ. ◊ (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. (< germ. emers) (Sursa: MDN )
emérs adj. m., pl. emérși; f. sg. emérsă, pl. emérse (Sursa: Ortografic )
| emerge verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) emerge | emergere | emers | emergând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | emerge | (să) emeargă | emergea | emerse | emersese | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | emerg | (să) emeargă | emergeau | emerseră | emerseseră | | emers adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | emers | emersul | emersă | emersa | | plural | emerși | emerșii | emerse | emersele | | genitiv-dativ | singular | emers | emersului | emerse | emersei | | plural | emerși | emerșilor | emerse | emerselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |