|
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva. (Sursa: DEX '98 )
ENERVÁT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 2. v. nervos. (Sursa: Sinonime )
| enerva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) enerva | enervare | enervat | enervând | singular | plural | | enervează | enervați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | enervez | (să) enervez | enervam | enervai | enervasem | | a II-a (tu) | enervezi | (să) enervezi | enervai | enervași | enervaseși | | a III-a (el, ea) | enervează | (să) enerveze | enerva | enervă | enervase | | plural | I (noi) | enervăm | (să) enervăm | enervam | enervarăm | enervaserăm, enervasem* | | a II-a (voi) | enervați | (să) enervați | enervați | enervarăți | enervaserăți, enervaseți* | | a III-a (ei, ele) | enervează | (să) enerveze | enervau | enervară | enervaseră | * Formă nerecomandată | enervat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | enervat | enervatul | enervată | enervata | | plural | enervați | enervații | enervate | enervatele | | genitiv-dativ | singular | enervat | enervatului | enervate | enervatei | | plural | enervați | enervaților | enervate | enervatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |