ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ENÚNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé (Sursa: NODEX )

ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. (Sursa: DN )

ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța) (Sursa: MDN )

ENÚNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.) (Sursa: Sinonime )

enúnț s. n., pl. enúnțuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
enunț   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enu enunțul
plural enunțuri enunțurile
genitiv-dativ singular enu enunțului
plural enunțuri enunțurilor
vocativ singular
plural

enunța   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunță enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțe enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm, enunțasem*
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți, enunțaseți*
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
* Formă nerecomandată