ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. (Sursa: DEX '98 )

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare (Sursa: NODEX )

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare]. (Sursa: DN )

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare) (Sursa: MDN )

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite. (Sursa: Sinonime )

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n. (Sursa: DER )

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
enunța   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunță enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțe enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm, enunțasem*
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți, enunțaseți*
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
* Formă nerecomandată