ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare. (Sursa: DEX '98 )

A ERADICÁ ~chéz tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare (Sursa: NODEX )

ERADICÁ vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare]. (Sursa: DN )

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer) (Sursa: MDN )

ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi. (Sursa: Sinonime )

eradicá vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
eradica (1 eradichez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eradica eradicare eradicat eradicând singular plural
eradichea eradicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eradichez (să) eradichez eradicam eradicai eradicasem
a II-a (tu) eradichezi (să) eradichezi eradicai eradicași eradicaseși
a III-a (el, ea) eradichea (să) eradicheze eradica eradică eradicase
plural I (noi) eradicăm (să) eradicăm eradicam eradicarăm eradicaserăm, eradicasem*
a II-a (voi) eradicați (să) eradicați eradicați eradicarăți eradicaserăți, eradicaseți*
a III-a (ei, ele) eradichea (să) eradicheze eradicau eradica eradicaseră
* Formă nerecomandată