ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte. (Sursa: DEX '98 )

ESCÓRTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte (Sursa: NODEX )

ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte]. (Sursa: DN )

ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmați, trupă care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formație de (aero)nave de luptă care însoțește un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte) (Sursa: MDN )

ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.) (Sursa: Sinonime )

escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte (Sursa: Ortografic )