ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade. (Sursa: DEX '98 )

ESPLANÁDĂ s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat în fața unui edificiu important. 2. (Mil.) Spațiu neted în pantă ușoară, situat în fața unei lucrări de fortificație. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata]. (Sursa: DN )

ESPLANÁDĂ s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, în fața unui edificiu important. 2. spațiu neted în pantă ușoară, în fața unei lucrări de fortificație. (< fr. esplanade) (Sursa: MDN )

esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde (Sursa: Ortografic )

ESPLANÁDĂ ~e f. Loc (plantat cu arbori, iarbă și flori) care se află, de obicei, în fața unei clădiri monumentale. [G.-D. esplanadei] /<fr. esplanade (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
esplanadă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esplana esplanada
plural esplanade esplanadele
genitiv-dativ singular esplanade esplanadei
plural esplanade esplanadelor
vocativ singular esplanadă, esplanado
plural esplanadelor