|
ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime. (Sursa: DEX '98 )
ESTÍMĂ s.f. Determinarea punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama de drumul și de viteza acesteia. [< fr. estime]. (Sursa: DN )
ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime) (Sursa: MDN )
estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme (Sursa: Ortografic )
| estima verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) estima | estimare | estimat | estimând | singular | plural | | estimează | estimați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | estimez | (să) estimez | estimam | estimai | estimasem | | a II-a (tu) | estimezi | (să) estimezi | estimai | estimași | estimaseși | | a III-a (el, ea) | estimează | (să) estimeze | estima | estimă | estimase | | plural | I (noi) | estimăm | (să) estimăm | estimam | estimarăm | estimaserăm, estimasem* | | a II-a (voi) | estimați | (să) estimați | estimați | estimarăți | estimaserăți, estimaseți* | | a III-a (ei, ele) | estimează | (să) estimeze | estimau | estimară | estimaseră | * Formă nerecomandată | estimă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | estimă | estima | | plural | estime | estimele | | genitiv-dativ | singular | estime | estimei | | plural | estime | estimelor | | vocativ | singular | estimă, estimo | | plural | estimelor | |