« Back
EXCEPTÁRE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta. (Sursa: DEX '98 )
EXCEPTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta]. (Sursa: DN )
exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
excepta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excepta exceptare exceptat exceptând singular plural
exceptează exceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exceptez (să) exceptez exceptam exceptai exceptasem
a II-a (tu) exceptezi (să) exceptezi exceptai exceptași exceptaseși
a III-a (el, ea) exceptează (să) excepteze excepta exceptă exceptase
plural I (noi) exceptăm (să) exceptăm exceptam exceptarăm exceptaserăm, exceptasem*
a II-a (voi) exceptați (să) exceptați exceptați exceptarăți exceptaserăți, exceptaseți*
a III-a (ei, ele) exceptează (să) excepteze exceptau exceptară exceptaseră
* Formă nerecomandată

exceptare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exceptare exceptarea
plural exceptări exceptările
genitiv-dativ singular exceptări exceptării
plural exceptări exceptărilor
vocativ singular exceptare, exceptareo
plural exceptărilor