EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter. (Sursa: DEX '98 )
A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare (Sursa: NODEX )
EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...]. (Sursa: DN )
EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare) (Sursa: MDN )
EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.) (Sursa: Sinonime )
exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
excepta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excepta exceptare exceptat exceptând singular plural
exceptează exceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exceptez (să) exceptez exceptam exceptai exceptasem
a II-a (tu) exceptezi (să) exceptezi exceptai exceptași exceptaseși
a III-a (el, ea) exceptează (să) excepteze excepta exceptă exceptase
plural I (noi) exceptăm (să) exceptăm exceptam exceptarăm exceptaserăm, exceptasem*
a II-a (voi) exceptați (să) exceptați exceptați exceptarăți exceptaserăți, exceptaseți*
a III-a (ei, ele) exceptează (să) excepteze exceptau exceptară exceptaseră
* Formă nerecomandată