EXPIÁȚIE, expiații, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; ispășire. [Pr.: -pi-a-. – Var.: expiațiúne s. f.] – Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

EXPIÁȚIE s.f. (Liv.) Expiere, ispășire. [Gen. -iei, var. expiațiune s.f. / cf. fr. expiation]. (Sursa: DN )

EXPIÁȚIE s. f. expiere. (< fr. expiation, lat. expiatio) (Sursa: MDN )

EXPIÁȚIE s. v. ispășire. (Sursa: Sinonime )

expiáție s. f. (sil. -pi-a-ți-e), art. expiáția (sil. -ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )