|
EXPLICÁT, -Ă, explicați, -te, adj. Care a fost prezentat astfel încât să poată fi (ușor) înțeles. – V. explica. (Sursa: DEX '98 )
| explica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) explica | explicare | explicat | explicând | singular | plural | | explică | explicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | explic | (să) explic | explicam | explicai | explicasem | | a II-a (tu) | explici | (să) explici | explicai | explicași | explicaseși | | a III-a (el, ea) | explică | (să) explice | explica | explică | explicase | | plural | I (noi) | explicăm | (să) explicăm | explicam | explicarăm | explicaserăm, explicasem* | | a II-a (voi) | explicați | (să) explicați | explicați | explicarăți | explicaserăți, explicaseți* | | a III-a (ei, ele) | explică | (să) explice | explicau | explicară | explicaseră | * Formă nerecomandată | explicat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | explicat | explicatul | explicată | explicata | | plural | explicați | explicații | explicate | explicatele | | genitiv-dativ | singular | explicat | explicatului | explicate | explicatei | | plural | explicați | explicaților | explicate | explicatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |