« Back
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter]. (Sursa: DN )
EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter) (Sursa: MDN )
explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. și pl. expliciteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
explicit (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicit explicitul explicită explicita
plural expliciți expliciții explicite explicitele
genitiv-dativ singular explicit explicitului explicite explicitei
plural expliciți expliciților explicite explicitelor
vocativ singular — —
plural — —

explicita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) explicita explicitare explicitat explicitând singular plural
explicitează explicitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explicitez (să) explicitez explicitam explicitai explicitasem
a II-a (tu) explicitezi (să) explicitezi explicitai explicitași explicitaseși
a III-a (el, ea) explicitează (să) expliciteze explicita explicită explicitase
plural I (noi) explicităm (să) explicităm explicitam explicitarăm explicitaserăm, explicitasem*
a II-a (voi) explicitați (să) explicitați explicitați explicitarăți explicitaserăți, explicitaseți*
a III-a (ei, ele) explicitează (să) expliciteze explicitau explicitară explicitaseră
* Formă nerecomandată