EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoáde] – Din fr. échafaud. (Sursa: DEX '98 )

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud]. (Sursa: DN )

EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud) (Sursa: MDN )

EȘAFÓD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte. (Sursa: DLRC )

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.) (Sursa: Sinonime )

eșafód (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte. Fr. échafaud. – Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din fr. échafaudage. (Sursa: DER )

eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
eșafod (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșafod eșafodul
plural eșafoduri eșafodurile
genitiv-dativ singular eșafod eșafodului
plural eșafoduri eșafodurilor
vocativ singular
plural