EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: eșárpă s. f.] – Din fr. écharpe. (Sursa: DEX '98 )

EȘÁRFĂ s.f. 1. Șal, fular, bandă de mătase, de stofă care este purtată de femei ca podoabă. 2. Fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții etc. 3. Bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. [< fr. écharpe]. (Sursa: DN )

EȘÁRFĂ s. f. 1. șal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă. 2. fâșie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnități, al unei funcții. 3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susținerea antebrațului. (< fr. écharpe) (Sursa: MDN )

EȘÁRFĂ s. v. lentă. (Sursa: Sinonime )

eșárfă (fâșie de mătase, de lână etc.) s. f., g.-d. art. eșárfei; pl. eșárfe (Sursa: Ortografic )

EȘÁRFĂ ~e f. 1) Fâșie dintr-o țesătură fină, purtată ca podoabă la gât sau pe umeri, mai ales, de femei. 2) Bandă de mătase sau de stofă care se poartă pe piept în diagonală ca semn al unei demnități sau funcții. 3 ) Bandă purtată pe după gât pentu a imobiliza o mână bandajată. [G.-D. eșarfei] /<fr. écharpe (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
eșarfă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arfă arfa
plural arfe arfele
genitiv-dativ singular arfe arfei
plural arfe arfelor
vocativ singular arfă, eșarfo
plural arfelor