EȘICHIÉR, eșichiere, s. n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. [Pr.: -chi-er] – Din fr. échiquier. (Sursa: DEX '98 )

EȘICHIÉR1 s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. Dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. ♦ (Fig.) Loc unde se opun partide, interese. [Pron. -chi-er. / < fr. échiquier]. (Sursa: DN )

EȘICHIÉR2 s.n. Cancelar al eșichierului = titlu al ministrului de finanțe în Anglia. [Pron. -chi-er. / < fr. échiquier, cf. engl. Echiquier]. (Sursa: DN )

EȘICHIÉR s. n. 1. dispunere a unor obiecte pe mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele. 2. dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale. 3. (fig.) loc unde se opun partide, interese (politice). (< fr. échiquier) (Sursa: MDN )

eșichiér s. n. (sil. -chi-er), pl. eșichiére (Sursa: Ortografic )

EȘICHIÉR ~e n. Dispunere a unor obiecte (de același fel) cu anumite intervale între ele. ◊ ~politic configurația partidelor politice dintr-o țară la un moment dat, considerate din punctul de vedere al raportului ideologic dintre ele; spectru politic. [Sil. e-și-chi-er] /<fr. échiquier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
eșichier   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșichier eșichierul
plural eșichiere eșichierele
genitiv-dativ singular eșichier eșichierului
plural eșichiere eșichierelor
vocativ singular
plural