FĂRẤMĂ, fărâme, s. f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. thërrime. (Sursa: DEX '98 )

FĂRÂMĂ ĕ f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. thërrime (Sursa: NODEX )

FĂRÂMĂ s. 1. v. bucățică. 2. v. firimitură. 3. v. pic. (Sursa: Sinonime )

fărâmă s.f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme (Sursa: Ortografic )