Dex

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter. (Sursa: DEX '98 )

A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter (Sursa: NODEX )

FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter]. (Sursa: DN )

FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter) (Sursa: MDN )

fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

fațeta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fațeta	fațetare	fațetat	fațetând	singular	plural
		(a) fațeta	fațetare	fațetat	fațetând	fațetează	fațetați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fațetez	(să) fațetez	fațetam	fațetai	fațetasem
	a II-a (tu)	fațetezi	(să) fațetezi	fațetai	fațetași	fațetaseși
	a III-a (el, ea)	fațetează	(să) fațeteze	fațeta	fațetă	fațetase
plural	I (noi)	fațetăm	(să) fațetăm	fațetam	fațetarăm	fațetaserăm, fațetasem*
	a II-a (voi)	fațetați	(să) fațetați	fațetați	fațetarăți	fațetaserăți, fațetaseți*
	a III-a (ei, ele)	fațetează	(să) fațeteze	fațetau	fațetară	fațetaseră

* Formă nerecomandată

fațetă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fațetă	fațeta
nominativ-acuzativ	plural	fațete	fațetele
genitiv-dativ	singular	fațete	fațetei
genitiv-dativ	plural	fațete	fațetelor
vocativ	singular	fațetă, fațeto
vocativ	plural	fațetelor