|
FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler]. (Sursa: DN )
FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler) (Sursa: MDN )
faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. și pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. și pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind) (Sursa: Ortografic )
| falia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) falia | faliere | faliat | faliind | singular | plural | | faliază | faliați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | faliez | (să) faliez | faliam | faliai | faliasem | | a II-a (tu) | faliezi | (să) faliezi | faliai | faliași | faliaseși | | a III-a (el, ea) | faliază | (să) falieze | falia | falie | faliase | | plural | I (noi) | faliem | (să) faliem | faliam | faliarăm | faliaserăm, faliasem* | | a II-a (voi) | faliați | (să) faliați | faliați | faliarăți | faliaserăți, faliaseți* | | a III-a (ei, ele) | faliază | (să) falieze | faliau | faliară | faliaseră | * Formă nerecomandată | falie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | falie | falia | | plural | falii | faliile | | genitiv-dativ | singular | falii | faliei | | plural | falii | faliilor | | vocativ | singular | falie, falio | | plural | faliilor | | fălie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fălie | fălia | | plural | fălii | făliile | | genitiv-dativ | singular | fălii | făliei | | plural | fălii | făliilor | | vocativ | singular | fălie, fălio | | plural | făliilor | |