« Back
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille. (Sursa: DEX '98 )
FÁLIE ~i f. geol. Ruptură în scoarța pământului apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille (Sursa: NODEX )
FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. (Sursa: DN )
FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille) (Sursa: MDN )
FÁLIE s. (GEOL.) paraclază. (Sursa: Sinonime )
fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
falia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) falia faliere faliat faliind singular plural
faliază faliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) faliez (să) faliez faliam faliai faliasem
a II-a (tu) faliezi (să) faliezi faliai faliași faliaseși
a III-a (el, ea) faliază (să) falieze falia falie faliase
plural I (noi) faliem (să) faliem faliam faliarăm faliaserăm, faliasem*
a II-a (voi) faliați (să) faliați faliați faliarăți faliaserăți, faliaseți*
a III-a (ei, ele) faliază (să) falieze faliau faliară faliaseră
* Formă nerecomandată

falie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falie falia
plural falii faliile
genitiv-dativ singular falii faliei
plural falii faliilor
vocativ singular falie, falio
plural faliilor

fălie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fălie fălia
plural fălii făliile
genitiv-dativ singular fălii făliei
plural fălii făliilor
vocativ singular fălie, fălio
plural făliilor