FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. (Sursa: DEX '98 )

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner (Sursa: NODEX )

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner (Sursa: NODEX )

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner]. (Sursa: DN )

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner) (Sursa: MDN )

FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fana   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fana fanare fanat fanând singular plural
fanea fanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fanez (să) fanez fanam fanai fanasem
a II-a (tu) fanezi (să) fanezi fanai fanași fanaseși
a III-a (el, ea) fanea (să) faneze fana fană fanase
plural I (noi) fanăm (să) fanăm fanam fanarăm fanaserăm, fanasem*
a II-a (voi) fanați (să) fanați fanați fanarăți fanaserăți, fanaseți*
a III-a (ei, ele) fanea (să) faneze fanau fana fanaseră
* Formă nerecomandată