Dex

FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana. (Sursa: DEX '98 )

FANÁT, -Ă adj. Ofilit, vestejit, trecut. [Cf. fr. fané]. (Sursa: DN )

FANÁT adj. trecut, (fig.) ofilit, veșted, veștejit. (O femeie ~.) (Sursa: Sinonime )

fanát adj m., pl. fanáți; f. sg. fanátă, pl. fanáte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

fana verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fana	fanare	fanat	fanând	singular	plural
		(a) fana	fanare	fanat	fanând	fanează	fanați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fanez	(să) fanez	fanam	fanai	fanasem
	a II-a (tu)	fanezi	(să) fanezi	fanai	fanași	fanaseși
	a III-a (el, ea)	fanează	(să) faneze	fana	fană	fanase
plural	I (noi)	fanăm	(să) fanăm	fanam	fanarăm	fanaserăm, fanasem*
	a II-a (voi)	fanați	(să) fanați	fanați	fanarăți	fanaserăți, fanaseți*
	a III-a (ei, ele)	fanează	(să) faneze	fanau	fanară	fanaseră

* Formă nerecomandată

fanat adjectiv		masculin		feminin
fanat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fanat	fanatul	fanată	fanata
nominativ-acuzativ	plural	fanați	fanații	fanate	fanatele
genitiv-dativ	singular	fanat	fanatului	fanate	fanatei
genitiv-dativ	plural	fanați	fanaților	fanate	fanatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

fânaț (pl. -e) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fânaț	fânațul
nominativ-acuzativ	plural	fânațe	fânațele
genitiv-dativ	singular	fânaț	fânațului
genitiv-dativ	plural	fânațe	fânațelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

fânaț (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fânaț	fânațul
nominativ-acuzativ	plural	fânațuri	fânațurile
genitiv-dativ	singular	fânaț	fânațului
genitiv-dativ	plural	fânațuri	fânațurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—