FAPT3 ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum (Sursa: NODEX )
FAPTUL-MÁRE s. v. ștevie. (Sursa: Sinonime )
fapt (zool.) s. m., pl. fapți (Sursa: Ortografic )
fapt (zool.) substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | plural | fapți | fapții | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | plural | fapți | fapților | vocativ | singular | — | plural | — | fapt (vrajă) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | plural | fapturi | fapturile | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | plural | fapturi | fapturilor | vocativ | singular | — | plural | — | fapt (acțiune) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | plural | fapte | faptele | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | plural | fapte | faptelor | vocativ | singular | — | plural | — |
|