|
FAPT3 ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum (Sursa: NODEX )
FAPTUL-MÁRE s. v. ștevie. (Sursa: Sinonime )
fapt (zool.) s. m., pl. fapți (Sursa: Ortografic )
| fapt (zool.) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | | plural | fapți | fapții | | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | | plural | fapți | fapților | | vocativ | singular | — | | plural | — | | fapt (vrajă) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | | plural | fapturi | fapturile | | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | | plural | fapturi | fapturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | fapt (acțiune) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fapt | faptul | | plural | fapte | faptele | | genitiv-dativ | singular | fapt | faptului | | plural | fapte | faptelor | | vocativ | singular | — | | plural | — |
|