FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. – Din fr. faiblesse. (Sursa: DEX '98 )

FEBLÉȚE s.f. (Franțuzism) Sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ♦ Persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. [Gen. -ței. / < fr. faiblesse]. (Sursa: DN )

FEBLÉȚE s. f. sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ◊ persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. (< fr. faiblesse) (Sursa: MDN )

FEBLÉȚE s. v. slăbiciune. (Sursa: Sinonime )

febléțe s. f. (sil. -ble-), art. febléțea, g.-d. art. febléții; pl. febléți (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
feblețe   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular feblețe feblețea
plural
genitiv-dativ singular febleți febleții
plural
vocativ singular feblețe, feblețeo
plural