FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. – V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche. (Sursa: DEX '98 )

FETÍȘ ~uri n. 1) (în religiile primitive) Obiect căruia i se atribuiau calități supranaturale, forță magică, capabil să-l ajute pe posesorul acestuia. 2) fig. Obiect al unei venerații exagerate. /<fr. fétiche, germ. Fetisch (Sursa: NODEX )

FETÍȘ s.n. Obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) Ceea ce constituie obiectul unor adorații oarbe, nemotivate. [Pl. -șuri, -șe. / < fr. fétiche, cf. port. fetiço < lat. facticius – imitativ]. (Sursa: DN )

FETÍȘ s. n. 1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă. 2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate. (< fr. fétiche) (Sursa: MDN )

FETÍȘ s. v. amuletă. (Sursa: Sinonime )

fetíș s. n., pl. fetíșuri (Sursa: Ortografic )