FÁȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feșe] – Lat. fascia. (Sursa: DEX '98 )

FÁȘĂ feși f. 1) Fâșie de pânză cu care se înfășoară copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau în) ~ din primele momente ale vieții. Abia ieșit din ~ foarte tânăr. A ieși din ~ a depăși vârsta copilăriei. 2) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj. [G.-D. feșii] /<lat. fascia (Sursa: NODEX )

FÁȘĂ s. v. pansament. (Sursa: Sinonime )

fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. feși (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fașă (pl. feși)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fașă fașa
plural feși feșile
genitiv-dativ singular feși feșii
plural feși feșilor
vocativ singular fașă, fașo
plural feșilor