FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

FIERBĂTÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

fierbătoáre, fierbătóri, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărțitură în stână unde se fierbe urda. (Sursa: DAR )

fierbătór (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri (Sursa: Ortografic )