|
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă. (Sursa: DEX '98 )
A FIINȚÁ ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă (Sursa: NODEX )
FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime )
ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză (Sursa: Ortografic )
| ființa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ființa | ființare | ființat | ființând | singular | plural | | ființează | ființați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ființez | (să) ființez | ființam | ființai | ființasem | | a II-a (tu) | ființezi | (să) ființezi | ființai | ființași | ființaseși | | a III-a (el, ea) | ființează | (să) ființeze | ființa | ființă | ființase | | plural | I (noi) | ființăm | (să) ființăm | ființam | ființarăm | ființaserăm, ființasem* | | a II-a (voi) | ființați | (să) ființați | ființați | ființarăți | ființaserăți, ființaseți* | | a III-a (ei, ele) | ființează | (să) ființeze | ființau | ființară | ființaseră | * Formă nerecomandată | ființă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ființă | ființa | | plural | ființe | ființele | | genitiv-dativ | singular | ființe | ființei | | plural | ființe | ființelor | | vocativ | singular | ființă, ființo | | plural | ființelor | |