FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon. (Sursa: DEX '98 )

FÍLĂ ~e f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet sau o carte, având două pagini. /<ngr. filon (Sursa: NODEX )

FÍLĂ s. v. foaie. (Sursa: Sinonime )

fílă (fíle), s. f. – Foaie, pagină. – Mr. filă. Ngr. φύλλον (DAR; Gáldi 189). În trecut s-a întrebuințat și forma filadă, s. f., din ngr. φυλλάδα. – Der. fila, vb. (a răsfoi încet în mînă cărțile de joc). (Sursa: DER )

fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fila filare filat filând singular plural
filea filați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) filez (să) filez filam filai filasem
a II-a (tu) filezi (să) filezi filai filași filaseși
a III-a (el, ea) filea (să) fileze fila filă filase
plural I (noi) filăm (să) filăm filam filarăm filaserăm, filasem*
a II-a (voi) filați (să) filați filați filarăți filaserăți, filaseți*
a III-a (ei, ele) filea (să) fileze filau fila filaseră
* Formă nerecomandată

filă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fi fila
plural file filele
genitiv-dativ singular file filei
plural file filelor
vocativ singular filă, filo
plural filelor