fínă s. f., g.-d. art. fínei; pl. fíne (Sursa: Ortografic )
fin adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | fin | finul | fină | fina | plural | fini | finii | fine | finele | genitiv-dativ | singular | fin | finului | fine | finei | plural | fini | finilor | fine | finelor | vocativ | singular | finule | fino | plural | finilor | finelor | fină substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | fină | fina | plural | fine | finele | genitiv-dativ | singular | fine | finei | plural | fine | finelor | vocativ | singular | fină, fino | plural | finelor |
|