FLAGRÁNȚĂ s. f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance. (Sursa: DEX '98 )

FLAGRÁNȚĂ f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance (Sursa: NODEX )

FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance]. (Sursa: DN )

FLAGRÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance) (Sursa: MDN )

flagránță s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței (Sursa: Ortografic )