FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lână sau bumbac, moale și pufoasă. 2. Îmbrăcăminte de lână (mai rar de bumbac), tricotată in formă de pieptar sau de cămașă scurtă. 3. Pulover. [Var.: (pop.) flaneá s. f., flanél s. n.] – Din fr. flanelle. (Sursa: DEX '98 )

FLANÉLĂ s.f. 1. Țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul și care este tricotat din lână. [Var. flanea s.f., flanel s.n. / < fr. flanelle]. (Sursa: DN )

FLANÉLĂ s. f. 1. țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul, tricotat din lână. (< fr. flanelle) (Sursa: MDN )

FLANÉLĂ s. v. jerseu, pulover. (Sursa: Sinonime )

flanélă (flanéle), s. f. – 1. Țesătură ușoară și moale. – 2. Îmbrăcăminte de lînă, în formă de pieptar. – Mr. flanelă. Fr. flanelle; în mr., din it. flanella, sau din ngr. φλανέλα. (Sursa: DER )

flanélă s. f., g.-d. art. flanélei; pl. flanéle (Sursa: Ortografic )

FLANÉLĂ ~e f. 1) Țesătură de bumbac sau de lână, moale, pufoasă și călduroasă, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămașă sau de vestă, fără guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
flanelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flane flanela
plural flanele flanelele
genitiv-dativ singular flanele flanelei
plural flanele flanelelor
vocativ singular flanelă, flanelo
plural flanelelor