FLÍNTĂ, flinte, s. f. Pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut; sâneață. – Din magh. flinta. Cf. germ. Flinte. (Sursa: DEX '98 )

FLÍNTĂ s. sâneață, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.) (Sursa: Sinonime )

FLÍNTĂ s. v. pușcă. (Sursa: Sinonime )

flíntă (flínte), s. f. – Pușcă, sîneață. Germ. Flinte (Cihac, II, 110; Gáldi, Dict., 176), prin intermediul mag., pol., cr. flinta. (Sursa: DER )

flíntă s. f., pl. flínte (Sursa: Ortografic )

FLÍNTĂ ~e f. Pușcă primitivă cu cremene și cu fitil. /<germ. Flinte, ung. flinta (Sursa: NODEX )