Dex

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter. (Sursa: DEX '98 )

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter (Sursa: NODEX )

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter]. (Sursa: DN )

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter) (Sursa: MDN )

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

flota verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) flota	flotare	flotat	flotând	singular	plural
		(a) flota	flotare	flotat	flotând	flotează	flotați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	flotez	(să) flotez	flotam	flotai	flotasem
	a II-a (tu)	flotezi	(să) flotezi	flotai	flotași	flotaseși
	a III-a (el, ea)	flotează	(să) floteze	flota	flotă	flotase
plural	I (noi)	flotăm	(să) flotăm	flotam	flotarăm	flotaserăm, flotasem*
	a II-a (voi)	flotați	(să) flotați	flotați	flotarăți	flotaserăți, flotaseți*
	a III-a (ei, ele)	flotează	(să) floteze	flotau	flotară	flotaseră

* Formă nerecomandată

flotă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	flotă	flota
nominativ-acuzativ	plural	flote	flotele
genitiv-dativ	singular	flote	flotei
genitiv-dativ	plural	flote	flotelor
vocativ	singular	flotă, floto
vocativ	plural	flotelor