FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter. (Sursa: DEX '98 )

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter (Sursa: NODEX )

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter]. (Sursa: DN )

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter) (Sursa: MDN )

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
flota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) flota flotare flotat flotând singular plural
flotea flotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flotez (să) flotez flotam flotai flotasem
a II-a (tu) flotezi (să) flotezi flotai flotași flotaseși
a III-a (el, ea) flotea (să) floteze flota flotă flotase
plural I (noi) flotăm (să) flotăm flotam flotarăm flotaserăm, flotasem*
a II-a (voi) flotați (să) flotați flotați flotarăți flotaserăți, flotaseți*
a III-a (ei, ele) flotea (să) floteze flotau flota flotaseră
* Formă nerecomandată

flotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flo flota
plural flote flotele
genitiv-dativ singular flote flotei
plural flote flotelor
vocativ singular flotă, floto
plural flotelor