FORMÁRE, formări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formație (1). ♦ Pregătire, instruire, educare; creare. 2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. – V. forma. (Sursa: DEX '98 )

FORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [< forma]. (Sursa: DN )

FORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație (1); pregătire, instruire, educare. 2. confecțio-nare și montare a unei forme de turnătorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie. 4. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită. (< forma) (Sursa: MDN )

FORMÁRE s. 1. v. fasonare. 2. v. constituire. 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialiști.) 4. v. educare. (Sursa: Sinonime )

formáre s. f., g.-d. art. formării; pl. formări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
forma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) forma formare format formând singular plural
formea formați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) formez (să) formez formam formai formasem
a II-a (tu) formezi (să) formezi formai formași formaseși
a III-a (el, ea) formea (să) formeze forma formă formase
plural I (noi) formăm (să) formăm formam formarăm formaserăm, formasem*
a II-a (voi) formați (să) formați formați formarăți formaserăți, formaseți*
a III-a (ei, ele) formea (să) formeze formau forma formaseră
* Formă nerecomandată

formare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular formare formarea
plural formări formările
genitiv-dativ singular formări formării
plural formări formărilor
vocativ singular formare, formareo
plural formărilor