FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier. (Sursa: DEX '98 )

A FORTIFICÁ fortífic tranz. 1) (localități, linii de luptă etc.) A înzestra cu fortificații. 2) A face să capete forțe fizice sau morale; a face mai puternic. /<fr. fortifier, lat. fortificare (Sursa: NODEX )

FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face]. (Sursa: DN )

FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare) (Sursa: MDN )

FORTIFICÁ vb. 1. (MIL.) a (se) întări, (rar) a (se) retranșa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraș.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 3. v. întrema. (Sursa: Sinonime )

A (se) fortifica ≠ a (se) ramoli (Sursa: Antonime )

A fortifica ≠ a slăbi (Sursa: Antonime )

A se fortifica ≠ a se ramoli, ase hârbui, a slăbi (Sursa: Antonime )

fortificá vb., ind. prez. 1 sg. fortífic, 3 sg. și pl. fortífică, imperf. 3 sg. fortificá; conj. prez. 3 sg. și pl. fortífice (Sursa: Ortografic )