|
FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. – V. fortifica. (Sursa: DEX '98 )
FORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. [< fortifica]. (Sursa: DN )
FORTIFICÁRE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 2. întărire, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 3. v. întremare. (Sursa: Sinonime )
fortificáre s. f., g.-d. art. fortificării; pl. fortificări (Sursa: Ortografic )
| fortifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) fortifica | fortificare | fortificat | fortificând | singular | plural | | fortifică | fortificați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | fortific | (să) fortific | fortificam | fortificai | fortificasem | | a II-a (tu) | fortifici | (să) fortifici | fortificai | fortificași | fortificaseși | | a III-a (el, ea) | fortifică | (să) fortifice | fortifica | fortifică | fortificase | | plural | I (noi) | fortificăm | (să) fortificăm | fortificam | fortificarăm | fortificaserăm, fortificasem* | | a II-a (voi) | fortificați | (să) fortificați | fortificați | fortificarăți | fortificaserăți, fortificaseți* | | a III-a (ei, ele) | fortifică | (să) fortifice | fortificau | fortificară | fortificaseră | * Formă nerecomandată | fortificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | fortificare | fortificarea | | plural | fortificări | fortificările | | genitiv-dativ | singular | fortificări | fortificării | | plural | fortificări | fortificărilor | | vocativ | singular | fortificare, fortificareo | | plural | fortificărilor | |